Prima şi ultima dată când l-am văzut, într-un început de vară tânăr, mi-a arătat faţa lui mai cenuşie. Nu mă surprinsese prea mult, deşi m-am dus să-l întâlnesc pe o faleză pustie, neştiind locurile, un pic cu inima strânsă mic, curioasă de cum avea să fie întâlnirea. A durat puţin, cât de-o plimbare scurtă; el nu mi-a vorbit, eu i-am spus câte ceva. Au trecut cam 7 ani de atunci, am venit să-l văd iar, pe o plajă întinsă şi la fel de pustie. De data asta o bucată de drum o făcuse şi el. Stau acum şi-l privesc, mi se pare mult mai tânăr, un pic agitat şi parcă mi-a vorbit ceva. Limba-i nu o cunosc, dar îl înţeleg şi fără cuvinte. Şi e de-ajuns.
Credeam că iubesc marea, dar m-am îndrăgostit de ocean...
sfârşit de august '12, Golful Arcachon, Franţa
